Archive for October, 2009

Milionar caut tarfa partea 2


31 Oct

Pentru cei care nu stiu despre ce este vorba, cititi aici primul meu post despre dejectia TV “Inelul cu diamant”.

Dupa ce cititi articolul vedeti mai jos sceneta cu micul casalot, Adela Lupse, despre care va spuneam ca m-a socat prin exemplul de prostie bruta si dovada ca exista printre noi animale vertebrate fara creier.

Adela Lupse dezlantuita..

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=gFf093XH-UY]

De ce nu imi plac filmele americane (4)


29 Oct

Articol psotat de Komicaminolta

valet5Altă ciudăţenie tipică filmelor americane este scena condusului la maşină. Dar bine, vor zice detractorii mei, ce are anormal în ea o banală scenă a condusului unei persoane la maşină? Are, vă zic eu. Fiţi atenţi, pentru că e nevoie şi de puţină aritmetică.

Ei (adică un el şi o ea) ies din restaurant. Amabil, valetul a tras maşina la ieşire. Galant, el o conduce ţinând-o protector de braţ până la uşa din dreapta (cum priveşti maşina pe sensul de mers), o deschide şi o invită să ia loc. După care (şi aici vă rog să fiţi atenţi), el nu se duce să ocupe locul şoferului prin faţa maşinii, ci prin spatele ei! Şi ce dacă, mă vor întreba cei care au fost mai puţin atenţi. Păi, hai să facem o mică socoteală. Dacă ar merge prin faţa maşinii, ar avea de parcurs lungimea unei aripi (cea din dreapta), o lăţime de maşină (botul maşinii) şi încă o lungime de aripă (cea din stânga). În varianta folosită în filmele americane, el percurge o lungime de portieră (cea din dreapta spate), o lungime de aripă (din dreapta spate), o lăţime de portbagaj (să presupunem că e egal cu lăţimea botului), încă o lungime de aripă (cea din stânga spate) şi încă o lungime de portieră (cea din stânga spate).

Acum, haideţi să socotim: în primul caz avea de parcurs două lungimi de aripă (presupunând că aripa din dreapta e egală cu cea din stânga) plus o lăţime de maşină. În al doilea caz, are de parcurs două lungimi de portieră plus două lungimi de aripă plus o lăţime de maşină. Ei, acum, care distanţă e mai lungă? Dar, se pare că niciun efort nu e suficient pentrul eroul american atunci când vrea să fie galant.

Si mai sunt si altele…

Vasile


28 Oct

Articol postat de Komicaminolta

Prietenul meu Vasile lucrează în aceeaşi clădire cu mine. Dar în altă instituţie. El în minister, iar eu într-o unitate subordonată ministerului respectiv. Nu ne potrivim nici la fizic şi nici la spirit, dar ne înţelegem de minune. Una din nepotriviri se referă la băutură: lui îi cam place, mie nu îmi cam place. Această plăcere îl face să întârzie la programul domestic de seară cel puţin odată pe săptămână. Dar, în mare parte, sunt întârzieri subţiri, care nu depăşesc orele doisprezece din noapte.

De data asta, Vasile a făcut-o lată: la ora două încă nu ajunsese acasă. Discuţiile despre fotbal fuseseră deosebit de fructuoase şi era evident că fotbalul mondial va ţine cont de acum încolo de părerile emise de ei la acea masă. Ajuns în faţa uşii apartamentului Vasile îşi dă seama de grozăvenia faptei lui. Precis că ea m-a aşteptat ce m-a aşteptat ca de obicei, dar acum sigur s-a dus la culcare, îşi spune el vinovat. Cu aceste vorbe, începe să deschidă uşa de la intrarea în apartament. Nici cel mai formidabil hoţ nu ar fi reuşit să o deschidă mai încet. S-a strecurat cu acelaşi succes şi a ajuns în hol. Aici s-a ivit un moment de răscruce pentru el: să rămână să doarmă în sufragerie sau să intre în dormitor? Greu de decis şi mai greu de făcut…

drunk-mice-animal-humor-1993688-1024-768

Bine motivat de îmbibaţia crescută de alcool din sânge, ia o hotărâre bărbătească: va dormi în sufragerie. Se îndreaptă cătinel spre sufragerie, pune o pătură peste canapea şi începe procesul anevoios al dezbrăcării: întâi haina, apoi pantofii urmaţi de pantaloni. Atunci s-a petrecut dezastrul. Se pare că peste un anumit procent de alcool densitatea sângelui se schimbă, ceea ce face ca centrul de greutate, fiind mai uşor, să se deplaseze în sus, provocând o puternică pierdere a echilibrului. Asta s-a întâmplat şi cu Vasile: şi-a pierdut echilibrul şi, ca să nu cadă grămadă, a fost nevoit să se sprijine de o măsuţă. Trezită brusc din somn, măsuţa nu a înţeles imediat intenţia lui, aşa că s-a răsturnat provocând un zgomot uriaş. Zgomotul ar fi sculat şi un mort, dară-mi-te o nevastă nervoasă. Care a apărut în cadrul uşii dormitorului cu bigudiurile răvăşite, luiminată din plin de toate becurile aprinse în cale.

Vasileeee! a scos ea strigătul de luptă specific speciei, de unde-mi viiii, Vasileeee?

Vasile, în cămaşă, cu un crac al pantalonului într-o mână şi cu cealaltă sprijinind măsuţa buclucaşă se uita la ea cu o privire abulică. Brusc, o sclipire de luciditate îl fulgeră: Mamă, nu vin, plec! Au sunat acum un minut de la minister că e o avarie şi să mă prezint imediat. Venisem şi eu pe la doisprezece şi abia apucasem să adorm, că au sunat ăştia şi acum mă îmbrac. Fir-ar să fie de treabă, nu poate omul să se odihnească o clipă, continuă el revoltat.

Liniştită instantaneu, femeia se repede la bucătărie ca să îi pregătească un pacheţel cu de-ale gurii. Vasile, îl roagă din bucătărie femeia speciei, te rog să mă suni. Vezi, poate scapi mai devreme ca să te odihneşti şi tu puţin, sărăcuţul de tine. Da, mamă, aşa fac. Vezi, nu uita să pui şi nişte castraveciori în oţet, îi răspunde el. Şi a plecat. În acea noapte, în bodega lor obişnuită, s-au rezolvat mai multe probleme ale fotbalului decât într-un an întreg.

Limba greacă


27 Oct

25250_1_grecia

Articol postat de Komicaminolta.

Suntem într-un mic orăşel din Grecia. Ormos Panaghia se numeşte. Este un orăşel port, atât de tipic în Grecia. Fusesem într-o croazieră şi, înainte de a ne sui în autoturism ca să ne întoarcem la hotelul unde eram cazaţi, ne-am oferit plăcerea de a colinda puţin prin magazine. Gustam din plin aerul paşnic şi curat al micului port, ne mai opream la o vitrină sau mai poposeam la o terasă, totul era linişte şi încântare. Cu sufletele relaxate intrăm într-un mic magazin unde patronul era şi vânzător şi casier şi om de aprovizionare. Alegem dintr-un raft o sticlă de vin Retsina, din altul nişte dulciuri şi, încet încet ne apropiem de casa de marcat. Evident, cumpărăturile au fost însoţite de comentariile noastre în cea mai frumoasă şi corectă limbă românească. Luându-mă după preţurile afişate pe etichete, produsele noastre nu puteau fi evaluate la mai mult de zece euro. Ajungem în dreptul casei, punem coşul pe masă şi mă adresez vânzătorului în cea mai frumoasă şi corectă limbă greacă: prietene, fă-mi şi mie te rog socoteala cât fac toate cumpărăturile astea. Omul ia fiecare produs, îi citeşte eticheta, face nişte socoteli pe un calculator de birou şi îmi răspunde în cea mai frumoasă şi corectă limbă greacă: o sută cincizeci de euro! În acel moment de răscruce, uit de maniere, uit de stil şi zbier în cea mai frumoasă şi corectă limbă română: CÂÂÂÂÂÂT? Ulterior, după ce şi-a revenit din leşinul provocat de râs, respectivul a mărturisit că aplică acest tratament tuturor turiştilor pe care îi suspectează că au simţul umorului.

Să bem rom-ul pân’ la fund!


26 Oct

De câteva zile a apărut la intrările în gurile de metrou un anunţ sau o lozincă sau cum vreţi să o numiţi. Textul începe cu afirmaţia că “sunt rom şi m-am săturat să fiu călcat în picioare în fiecare zi” bla bla bla. Fraţilor, m-am uitat bine şi am verificat de două ori: scrie ROM, cu un ‘r’, nu cu doi!

Vă declar public şi pe cuvânt de onoare că niciodată nu am călcat un rom. L-am băut cu cea mai mare plăcere, mai ales dacă era cubanez. Recunosc, câteodată mi-am permis să pun câteva picături în ceai sau în prăjituri. Dar niciodată nu l-am călcat. În felul acesta, mă întreb când va veni ziua să văd un anunţ de genul „sunt o Vale Călugărească şi m-am săturat să fiu băută cu sifon” sau “sunt un Martini şi vreau să fiu bine frapat”.

Dincolo de astea, sunt curios dacă cei care au scris inepţia asta au făcut-o la comandă sau din proprie conştiinţă. Pentru că eu nu mă iau nici după statisticile făcute de cine ştie ce ONG de doi bani şi nici după recomandările Madonnei. Eu văd viaţa de zi cu zi, aşa cum trece pe lângă mine. Şi viaţa asta, trăită de mine şi nu estimată de nişte tembeli, îmi arată că orice post de televiziune deschid, îl deschid ca să văd un serial cu sau despre rromi, că orice emisiune de divertisment doresc să urmăresc este cu şi despre rromi, că orice post de radio deschid îmi oferă manele şi muzică ţigănească, că toate clanurile şi organizaţiile interlope sunt cu şi conduse de rromi, că dacă intru cu maşina pe o alee îngustă şi din sens opus vine o maşină condusă de un rrom, va trebui să mă dau eu la o parte, pentru că altfel îmi va sparge geamurile. Îmi spune că de câte ori văd o femeie umilită sau bătută în trafic, ea a fost subiectul distracţiei unui rrom, că multe din oraşele de provincie sunt conduse efectiv de rromi interlopi, că până şi la sate, ţăranul român (şi nu numai!) atât de supus şi răbdător a fost nevoit să ia furca în mână ca să scpe de fărădelegile comise de rromi, că toate abuzurile şi ticăloşiile comise de ei, le fac sub lozinca „Sunt minoritar, ce ai cu mine? Mă persecuţi?” Dacă aveau o minimă moralitate, cei care au scris neobrăzarea pe asfalt ar fi trebuit să scrie „sunt rrom şi m-am săturat să vă calc în fiecare zi în picioare”.

Cine are timp la dispoziţie să ia o coală de hârtie şi să o împartă în două cu o linie verticală. În stânga să scrie toate programele, ONG-urile şi acţiunile de ajutorare şi promovare a rromilor, iar în dreapta să scrie acelaşi tip de acţiuni, dar având ca destinaţie copiii dotaţi sau premianţi. Va observa cu surprindere că foaia va rămâne albă în coloana din dreapta. Apoi să o trimită ONG-ului care a scris măgăria asta. Dar înainte să emigreze pentru că ăsta e singurul gând care îţi vine în minte după ce citeşti aşa ceva.

De ce nu imi plac filmele americane (3)


24 Oct

O altă aiureală (ca să zic aşa) caracteristică filmelor americane este şablonul frigiderului deschis. milkDe fapt, ca să respectăm adevărul istoric, aici sunt două şabloane care, de cele mai multe ori, apar împreună, în sensul că, la şablonul frigiderului se adugă şi cel al laptelui. El, trezit brusc de un vis urât, se îndreaptă bâjbâind spre firigider, îl deschide şi scoate o sticlă (cutie) de lapte. Dar lasă uşa deschisă, fraţilor! Întotdeauna lasă uşa deschisă! Secvenţe înteregi frigiderul stă cu uşa deschisă. Ba chiar (şi aici rog CNA să îmi ierte limbajul ireverenţios) am văzut filme în care pleacă din bucătărie şi lasă uşa deschisă! E mult peste puterile noastre europene. Dar să depăşim momentul. Cum ziceam, scoate sticla (sau cutia) de lapte şi îşi toarnă o cană pe care o bea imediat. Rece! Nu veţi vedea vreun film american în care vreunul din personaje să bea laptele încălzit.

unt de arahideLa scena patetică a bătului laptelui rece se poate adăuga lesne scena untului de arahide. America (mai precis, SUA) este o ţară uriaşă, cu un potenţial economic pe măsură. Nu îmi pot imagina ca, în ţara tuturor posibilităţilor şi a tuturor şanselor, să existe doar producători de unt de arahide. „Tommy, nu uita să-ţi iei untul de arahide cu tine” sau “Tommy, mami ţi-a cumpărat untul tău preferat!” „Uraaa!” strigă copilul în delir, „mami mi-a cumpărat unt de arahide”. Ca să fiu sincer, la acest gen de afirmaţii mă încercă o uşoară strângere de inimă la gândul că ar putea apare un copil care să facă referire la alt soi de unt. Dar nu cred că le permite aşa ceva cenzura americană.

CFR atinge viteza luminii pe intuneric


23 Oct

5991253715916__cfrsiglaCei dintre voi care au fost pe faza au prins stirea de acum cateva zile conform careia CFR modernizeaza 150 de vagoane timp de 4 ani, contra sumei modice de.. ..77 milioane de euro. Este important de stiut ca CFR are peirderi anuale de peste 50 de milioane de euro anual, traind din compensatiile acordate de la bugetul de stat. Acelasi CFR care se pregateste de disponibilizarea catorva mii de oameni anul acesta.

Din punctul meu de vedere, vagoanele CFR ar trebui intr-adevar modernizate, dar nu asa cum s-ar astepta lumea. Trebuie desfiintate toate clasele vagoanelor si transformate toate in vagoane cuseta. Asta pentru ca indiferent de distanta parcursa, trenurile in Romania merg cu viteza luminii pe intuneric. Intr-o zi normala de lucru la CFR distanta de la Bucuresti la Constanta (putin peste 200 de km) se parcurge si in 5-6 ore. Stai si te intrebi de ce sa dai cateva zeci de lei in plus pentru un tren intercity cand acceleratul, desi are conditii ceva mai proaste, ajunge cu 30 de minute mai tarziu?

Niciodata nu este vina celor de la CFR, care anunta pe site si in toate comunicatele, cu o nesimtire iesita din comun, intarzieri de doar 1:30 de minute la trenurile spre litoral. Asta in contextul in care toti calatorii stiu si ei ca asta este un vis frumos si ca daca pleci pe lumina si ajungi pana sa se intunece esti un om norocos. Niciodata nu e vina lor: daca e iarna nu e bine, pentru ca ninge sau viscoleste si se strica calea ferata. Daca e primavara vin inundatii sau ies rauri din matca, trenurile inregistrand intarzieri. Vara temperaturile ridicate deformeaza sinele in toata tara iar toamna este anotimpul grevelor, cand vin romanii ghiftuiti din concediu si nu le mai ajung banii.

Locomotiva_Bucuresti-Giurgiu_1868Prima cale ferata de pasageri din Tara Romaneasca a fost inaugurata pe 26 august 1869, facand legatura intre Bucuresti si Giurgiu. Trenul de atunci, devenit astazi o legenda a cailor ferate romane, este trenul Calugareni. Cu o forta de tractiune de 2500 kg/f primul tren de pasageri din Romania prindea viteza maxima de 83 km/h. Viteza medie reala (nu declarata de CFR) a unui tren Intercity pe ruta Bucuresti – Constanta, in anul 2009, este de sub 60-65 km/h. Asta inseamna ca Romania este singura tara din Europa in care, odata cu trecerea anilor, trenurile sunt mai incete, mai proste si mai nesigure. Daca francezii se lauda cu TGV-ul lor care prinde peste 270 km/h, noi ne putem lauda ca trenurile noastre merg mai incet decat in 1869, acum 140 de ani!!

Si noi ce facem ca sa remediem asta? Dam milioane de euro pe modernizarea vagoanelor. Ca doar n-om fi prosti sa incepem cu liniile de tren ca oamenii normali.

Puterea din noi


23 Oct

Sunt într-o sală de aşteptare. Într-un spital am oroare să ating vreun lucru, aşa că, bine înfipt pe picioare mă legăn uşor şi, uşor încruntat, urmăresc chipurile oamenilor.

O uşă se deschide şi intră o femeie. Mărunţică, îmbrăcată ieftin, se îndreaptă cu paşi mărunţi spre camera de pregătire în vederea şedinţei de radioterapie. Cu mişcări încete şi cu privirea în pământ începe să se dezbrace. Pe cap poartă un batic. Simt un fior pe şira spinării. Este stigmatul. Stigmatul cumplitelor citostatice care, distrug nu numai cancerul, ci şi trupul care îl poartă. Încerc să mă conectez la mintea şi sufletul femeii. Cum este colorat orizontul ei? Cât se întinde în timp? Oare aude foşnetul valurilor la gândul concediului pe care îl va petrece vara viitoare? Simte emoţia că peste doi ani va trebui să-şi însoţească băieţelul în prima lui zi de şcoală? Poate zâmbi atunci când îl mângâie pe cap şi îi promite că duminica viitoare vor merge la grădina zoologică? Oare care este proiectul ei cel mai îndepărtat în viitor? Care este sensul viitorului ei?

Nimic din astea nu reuşesc să văd. În schimb văd o mare putere. Puterea de a trăi atunci când totul în tine şi în jurul tău înseamnă moarte. Puterea de a trăi cu preţul distrugerii propriului organism. Puterea de a muri în picioare. Şi mă rog lui Dumnezeu să îmi dăruiască măcar o fărâmă din această putere.

Recitesc ce am scris şi îmi dau seama că am făcut o mare greşeală: am folosit apelativul “femeie” în locul aceluia de „doamnă”. Îmi cer iertare şi sărut mâinile tuturor doamnelor şi domnilor grav bolnavi din lumea asta dorindu-le multă sănătate.

Live web cam


22 Oct

Iarna trecuta, intr-o sambata dupa amiaza, eram in Sinaia cu niste prieteni. Veniseram mai mult pentru o renumita ciorba de burta la un restaurant din localitate, decat pentru turism, asa ca eram paltonari si pantofari. Dupa o masa copioasa, am socotit ca lucrul cel mai nimerit e sa facem o mica plimbare prin centru, ca niste adevarati turisti. La un moment dat, vedem agatata de coltul unei cladiri o camera web live. Stiam de ea pentru ca vazuseram imagini live din Sinaia cu timp in urma pe site-ul producatorului.

Imediat am dat la manivela si am pus in functiune celularul ca sa ii sensibilizez pe cei de acasa sa intre imediat pe site si sa memoreze imaginile cu noi pe calculator. Primesc confirmarea ca suntem vazuti si ca imaginea e memorata. Imediat, ca sa dam mai multa savoare imaginilor, am inceput sa ne scalambaim si sa dam din membre (nu sunt sigur ca nu am scos limba). Dupa apoximativ 5 minute de scalambaiala semnificativa ne hotaram sa plecam spre hotel ca sa ne refacem cu un vin fiert.

Prietenul meu isi aduce aminte de existenta parintilor si, gandindu-se ca dupa vinul fiert ii va fi mai greu sa vorbeasca, le da un apel pe celular. Alo! Tata? Ce faceti, sunteti bine? Da, raspunde omul putin crispat. Bravo, ma bucur. Sa stiti ca noi suntem in Sinaia. Stim, raspunde omul acru. De une stiti? intreaba prietenul meu. Pai, v-am vazut acum 5 minute la Antena 3 cand dadeau imagini luate cu camere live din tara, la buletinul meteo! Erati oamenii cei mai neseriosi din toata Sinaia. V-a vazut si tanti Melania de la Videle. Nici macar a doua carafa de vin fiert nu ne-a oprit din ras. Ba, cred ca din contra…

Cargus, coiul pamantului


21 Oct

Aseara stateam in masina, blocat in trafic, pe la Podul Grant. Fara sa-mi dau seama am lasat radioul pe Europa FM si am auzit toate reclamele posibile si imposibile, minunandu-ma de ce inventivi sunt copywriterii romani nene.

cargusNu stiu cati ati auzit reclamele la Cargus, care au ca personaj principal un colet. Imbecilitatiile radiofonice se pot rezuma la urmatorul dialog:

- Salut biroule!

- Salut coletule! Vai, dar ce bine arati. Esti ca nou! De cat timp te-au impachetat?

- De ieri! Eram in Timisoara acum cateva ore.

-Asa repede ai ajuns?

-Da! Am venit cu Cargus! Sunt cei mai rapizi, eficienti, extramegagigca smecheri si se pisa pe UPS, TNT, Deutche Post si oricine altcineva.

Intr-o varianta am impresia ca biroul se inlocuieste cu o imprimanta, insa dialogul are aceeasi logica. Mergeam cate 2 metri pe minut si radeam gandindu-ma cum ar suna reclama asta adaptata pentru mai multe ramuri ale economiei.

Varianta Pompe Funebre

Salut Dracule! / Salut Mortule! Da ce bine arati.. De cand ai sfeclit-o?/ De 3 zile, dar m-a impachetat popa prin Cargus si am ajuns ca nou. Nici macar nu am intrat in descompunere.. / Extraordinar.. Acum inchide gura si baga capu sub smoala, ca nu se vorbeste la cazan..

Varianta Jandarmeria Romana

Salut Domnul Sectorist! / Salut Fane! Ma, da ce bine arati.. Cine te-a batut inainte sa vii la sectie?/ M-a prins Jandarmeria si m-a perpelit pe toate partile, cu bocanci, cu pulan, cu scuturile, cu cainii, cu usa de la duba, cu furtunul de pompieri, cu lacrimogene../ Incredibil, nici nu se vede../ Stiu, baietii sunt profesionisti, dau din toate partile si nu lasa nici o urma ca ii pun pe baietii de la Cargus sa ma ambaleze si sa ma aduca la sectie..

Varianta Bodega

Salut iubita mea! / Salut mai alcoolistule, imputitule, dobitocule, betivule! Ma, da stii ca arati bine? Pe unde dracu ai baut inainte sa ajungi acasa?/ Pe la Bodega, i-am dat cu sprit, cu bere, cu coniac, cu vodka, cu tuica, cu ce am gasit pana mi-au murit toate cardurile dezavantaj/ Incredibil, nici nu se vede la cat de fresh esti../ Stiu, cu doar 30 RON te faci pula, noroc ca au contract cu aia de la Cargus care ma-au bagat la duba intre colete si m-au adus acasa.

Varianta Maternitate

Salut Tati! / Salut Bebelusule! Bai, da arati extraordinar.. De cand te-ai nascut? / De cateva ore, dar m-au scos astia cu japca, au chemat Cargus-ul si m-au livrat acasa.. / Extraordinar.. Nici nu zici ca erai langa vaginul lu’ mata acum cateva minute../ Stiu tati, ai dat tot salariul spaga la nenea doctor dar se merita, au home delivery..

Mielu pe baricade

Baricade din cuvinte impotriva prostiei!


This site is protected by Comment SPAM Wiper.