Posts Tagged ‘tara’

Cum sa vezi partea plina a paharului


05 Jul

E groaznic ce se intampla acum in zona Moldovei si in restul localitatilor afectate de inundatii. Nu-mi pot imagina ce inseamna sa pierzi peste noapte tot ce ai construit intr-o viata amarata. Ca sa nu intri in depresie trebuie sa gasesti partea plina a paharului, desi asta nu e cea mai indicata metafora acum.

Din moment ce nu ploua cu apa minerala ca sa te intinzi la un sprit prelungit cu vecinii sinistrati poti gasi insa mai multe beneficii in functie de mediul in care te-a lovit viitura: urban/rural.

Daca stai la tara:

-nevasta ta are in sfarsit piscina in casa iar tu ii poti spune ca o tratezi ca pe o printesa

- ajungi direct in pod fara sa te mai chinui sa pui scara

- ai motiv sa dormi cu oaia preferata in pat fara ca vecinii sa se uite ciudat la tine

- scapi de baia aia nenorocita pe care trebuia s-o faci odata pe saptamana

- nu mai trebuie sa te duci la biserica

- vulpea nu mai da tarcoale tarcului de gaini ca a fost mancata de aligatori

- daca ai noroc vine Tatulici prin sat si apari la televizor

- fetele de la liziera schimba tiristii pe marinari, care sunt mai pasionali si platesc mai bine

Daca stai la oras:

- iti faci hobby-uri noi in functie de etajul la care stai: Etajul 1 – scufundari, Etajul 2 – pescuit, Etajul 3 – sarituri in apa, etc.

- nu te mai duci la munca

- daca n-ai masina te bucuri. daca ai masina te bucuri ca n-ai 2 masini. daca ai mai multe masini te bucuri ca n-ai si motocicleta. daca le ai pe toate te bucuri ca oricum inseamna ca ai destui bani sa-ti iei altele.

-  nu mai trebuie sa mergi la ghena/tomberon si poti sa arunci gunoiul pe geam

- postasul vine direct la geam cu pensia

- nu mai fac manelistii gratar in spatele blocului

- apa are in sfarsit presiune: pe geamul de la sufragerie

- in loc de fotbal cu baietii bagi un schi nautic sau o partida de polo

Iubirea de România


12 Nov

Îmi place sau nu, dar sunt român. Nu pentru că asta scrie în cartea de identitate sau în CV-ul meu, ci pentru că, dacă neg acest lucru, îmi neg propria existenţă. În copacii acestei ţări mă căţăram în copilărie, în apele ei mă scăldam şi uliţele ei le băteam desculţ. O româncă a fost prima mea iubire şi tot o româncă mi-a fost prima învăţătoare. Oricâte limbi străine cunosc, gândesc în româneşte şi tot în româneşte înjur cel mai bine. Oriunde voi emigra, voi fi considerat român, aici îmi sunt mormintele duşilor din familia mea şi aici e singurul loc în care mă simt în siguranţă. Nu sunt şovin, dar mă simt bine în pielea pe care o am. Sunt convins că, asemeni mie, există mulţi turci care se simt foarte bine în Turcia, mulţi francezi care se simt bine în Franţa şi chiar foarte mulţi nepalezi care se simt foarte bine în pielea lor de nepalezi.

Asist cu stupoare la o pierdere de identitate care creşte de la o zi la alta în progresie geometrică. Timp de 50 de ani ne-am subjugat identitatea răsăritului, acum am reluat acelaşi proces, dar spre apus. Reclamele conţin mai multe cuvinte sau expresii în engleză decât în română, posturile de radio fac comentarii şi anunţuri preponderent în engleză, numele produselor sau etichetelor sunt în limbi străine, atât de străine încât de multe ori nici nu pot fi pronunţate. Există o adevărată frenezie în acest sens. Orice anunţ sau nume, fie el cât de neînsemnat, este scris sau spus în engleză, de parcă tot Commonwealth-ul ar sta cu urechile ciulite doar la noi (între noi fie vorba, ne-au dat suficiente dovezi că îi doare de noi fix în direcţia cotului). Să mai pomenesc de dialogurile pe Meseenger? Sunt de părere că e inutil pentru că acolo, dezastrul atinge proporţii ciclopice. Nu pot interpreta aceste fapt decât ca pe o dorinţă expresă şi explicită de pierdere a identităţii. Ne este ruşine să folosim diacritice, deşi nu am văzut reclame franţuzeşti sau ceheşti în care ei să fi renunţat. Abonat la televiziune prin cablu ca orice român, îmi este dat să văd reclamele sau transmisiile posturilor străine. Nicăieri nu am văzut să moară cineva de dragul limbii engleze aşa cum facem noi. Posturile de radio din Bulgaria vecină şi prietenă emit în bulgăreşte, iar textele sunt scrise cu litere chirilce (culmea, nu?). Şi exemple sunt cât vezi cu ochii. Sunt un iubitor de Grecia şi stau toată ziua cu căştile pe urechi ascultând posturile lor de radio. Nu am reuşit să ascult până acum niciun anunţ sau reclamă altfel decât în limba greacă.

Proşti toţi ăştia, nu? Cum îşi imaginează ei că vor veni englezii buluc ca să le cumpere produsele? Vai de capul lor! Se spune performează în loc de interpretează, afecţionez în loc de simpatizez şi, culmea culmilor printre multe altele, expertiză în loc de experienţă, deşi expertiză are cu totul şi cu totul alt sens în limba noastră cu diacritice… Ce s-o mai lungesc, niciodată nu mi-a fost ruşine că îmi iubesc ţara. Mi se pare practic imposibil. Dacă fiul meu sparge geamul vecinului, îl pedepsesc, poate chiar îi trag o mamă de bătaie, dar în niciun caz nu încetez să-l iubesc. Şi totuşi…

Profităm de ocazia oferită de Nopţile Bucureştilor şi ne aflăm în Muzeul de Istorie a Bucureştiului (cum eronat scriu chiar cei de la muzeu). Vizităm câteva saloane oarecum jenaţi de un grup deosebit de gălăgios aflat în faţa noastră. Încercăm să schimbăm cadenţa, dar nu reuşim să ne detaşăm de ei. Ajungem într-o sală unde este Cartea de Impresii a Muzeului. Aştept mai mult decât necesar în faţa unui tablou cu speranţa tacită că respectivii se vor îndepărta. Cu coada ochiului, văd cum unul din ei se apropie de Carte, scrie ceva şi pleacă grăbit ca să-i ajungă din urmă. Nu am nicio îndoială că a scris nişte măscări, aşa că mă apropii, întorc pagina şi citesc, la început stupefiat, iar apoi emoţionat: Îmi iubesc ţara.

Articol postat de Komicaminolta

Mielu pe baricade

Baricade din cuvinte impotriva prostiei!


This site is protected by Comment SPAM Wiper.